Bravo!

In seara asta m-a intrebat cineva din ce tara vin; cand i-am raspuns, mi-a zis, citez, "Ah mais vous etes intelligents là-bas! J'ai une fille roumaine dans ma classe, elle maîtrise 5 langues! C'est quelque chose..." (Dar sunteti inteligenti acolo! Am o colega romanca in clasa, vorbeste 5 limbi! E ceva...)

Stiu ca sunt alti romani foarte destepti, unii care poate vorbesc chiar mai mult de 5 limbi, sau care fac lucruri si mai si; dar nu e vorba despre asta. Faptul ca aceasta tanara, pe care nici nu o cunosc, a lasat unui strain o impresie atat de buna e important pentru ea, dar si pentru Romania. Asta inseamna promovarea imaginii tarii, nu campaniile artificiale de milioane de euro. Ei si celorlalti romani care fac cinste Romaniei (de departe), bravo!

Luna in camp - Nicu Alifantis (versuri Nichita Stanescu)

Oare?

Poem
(Nichita Stanescu)

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Romania la Salonul Mondial pentru Patrimoniu de la Paris

"Începând cu 6 noiembrie 2008, Muzeul Luvru găzduieşte cel mai important eveniment din Europa în domeniul patrimoniului cultural. [...] România va fi reprezentată pentru prima dată la acest eveniment, standul românesc avand ca temă Fortificaţiile din Transilvania."
(continuarea aici)

Un festival full of joy

Ma bucur sa vad ca peisajul cultural brasovean, in anumite perioade sarac in evenimente, e animat acum de actiuni ca a celor de la AONGTR si FJT, doua organizatii de tineret active si implicate in viata orasului. Joy Art Festival e unul din evenimentele brasovene majore din luna noiembrie, toate detaliile legate de acest concurs putand fi gasite aici. Interesatii vor gasi pe site toate informatiile despre festivalul din acest an (dar si din trecut); tot ce imi ramane de spus este sa luati cu incredere si cu mult joy !! :)

Corigenti la etica

Pentru profesorii romani, epopeea maririi de salariu care nu se mareste (sic!) si leapsa de-a drepturile continua, atingand cote de nesimtire si sfidare revoltatoare. Greve au mai facut, dar amagiti asa de autoritati n-au mai fost. Dincolo de dimensiunea economica a problemei si de implicatiile unei astfel de mariri de salarii pentru bugetul Romaniei, vreau sa atrag atentia cu precadere asupra altor doua aspecte, etico-sociale sa le spunem.

Primul fapt - acela ca razvratirea profesorilor a impulsionat si reprezentantii altor domenii sa ceara mariri de salarii si conditii cel putin egale cu cele dorite de profesori; stau la panda si abia asteapta ca profii sa ia bani, ca sa aiba motiv apoi sa-i arate cu degetul. Nu vreau sa fiu prost inteleasa, stiu ca multora le e greu sa se descurce cu veniturile pe care le au, si nu contest dreptul nimanui de a vrea si de a cere mai mult de la stat; dar atitudinea celorlate sindicate vizavi de actiunea celor din invatamant ii face pe acestia din urma sa para niste inferiori ai societatii - "daca pana si profesorii au, noi de ce nu?". Ce-ar fi fost, luand doar exemplul Brasovului, ca profesorii nostri sa lase catedrele goale si sa scoata pancartele de fiecare data cand muncitorii de la multele si falimentarele fabrici blocau strazile?

Al doilea fapt priveste repunerea in chestiune de catre opinia publica, o data cu aceasta greva, a rolului si pozitiei profesorilor in societatea contemporana; in general, urmaresc cu interes comentariile de pe bloguri, siteuri, din ziarele online etc. pentru ca sunt niste marturii foarte elocvente si neregizate ale cetateanului roman. Legat de subiectul in cauza, am intalnit de multe ori reactii care m-au dezamagit, ale unor oameni carora ori nu le-a fost draga scoala, ori n-au inteles nimic din ce inseamna un pedagog pentru educatia tinerilor. Nu neg ca exista si profesori incompetenti, slab pregatiti, decazuti moral sau violenti si sunt cu totul de acord ca acestia ar trebui eliminati din invatamant si ca nu merita mariri de salariu gigantice. Dar de aici pana la a te intreba ce face un profesor in afara de faptul ca sta 5 ore pe zi la catedra ... asta e cam mult.

Si totusi, acestea se intampla in tara al carei buget pentru propriul Institut Cultural a fost redus la jumatate anul acesta; cu cinism, as spune ca e fix jumatatea pe care o cer profesorii in plus. Deci toate se leaga. Dar se leaga in rau.

Azi, la fel ca ieri

Ma gandesc adesea ca probleme Romaniei se trag din niste defecte pe care le avem de secole si care se tot perpetueaza, facand ca, indiferent de epoca, de conditiile economice, de regimul politic sau de contextul extern, tara asta sa se tanguie sub apasarea acelorasi metehne; iata, ca exemplu cat se poate de relevant si nu unic, ce scria Mihail Kogalniceanu la 1840:

"Civilizatia nu izgoneste nicidecum ideile si naravurile nationale, ci numai le imbunatateste spre binele natiei in particular si a omenirei in general. Noi, insa, in pretentie de a ne civiliza, am lepadat tot ce era bun pamantesc si n-am pastrat decat abuzurile vechi, inmultindu-le cu abuzurile noua a unei rau intelese si mincinoase civilizatii. Asa, predicand ura a tot ce este pamantesc, am imprumutat de la straini numai superficialitati, haina dinafara, litera, iar nu spiritul, sau spre a vorba dupa stilul vechi, slova, iar nu duhul. Prin aceasta am rupt cu trecutul nostru si n-avem nimic pregatit pentru viitor, decat coruptia naravurilor. O natie insa nu poate decat prin o amenintare de mare si cumplita pedeapsa a-si renega trecutul; caci adevarata civilizatie este aceea care o tragem din sanul nostru, reformand si imbunatatind institutiile trecutului cu ideile si propasirile timpului de fata. [...]

Noi am socotit ca, lepadand tot si imprumutand tot, am face mai bine si am merge mai departe. Ce am ispravit? Am adus in tara noastra plante straine, nepotrivite cu clima si pamantul nostru, si care nu ne vor da niciodata roduri coapte, in loc de a ne margini a curati si a vultui plantele inradacinate de sute de ani in tara noastra."

Suna uimitor de...actual, demonstrand nu numai pertinenta gandirii lui Kogalniceanu, dar si tristul fapt ca n-am rezolvat nimic din ce condamna el acum doua secole. Nu cred insa ca aceasta se datoreaza incapacitatii noastre ca neam de a ne corecta, ci mai degraba faptului ca nu am identificat adevaratele probleme si nu ne-am pus intrebarile corecte. Adica ne ardea casa dar ne certam de la gaini.

Oamenii! Ei sunt singura resursa inepuizabila si singura arma sigura impotriva "razboiului nostru cu lumea", cum spunea scriitorul. Cat timp nu vom investi in ei, in "bunastarea" lor intelectuala, sufleteasca, in curatenia lor morala si in constiinta mandra de a face parte dintr-un neam, nimic nu va merge. Degeaba vrem strazi, banci, masini, dotari etc. (pe care oricum nu prea le capatam); hai mai intai sa prindem drag de noi si de Romania si apoi le vom avea si pe celelate.